Acest inceput de aticol ti-l voi dedeica tie, bunico. Atunci cand ma gandesc la tine si cu cat trece timpul realizez ca ai fost cel mai bun model de smerenie, decenta, demnitate si un izvor de credinta in Dumnezeu . Te voi purta in suflet mereu! Te iubesc!
Intamplarea incepe intr-un salon de spital intr-o zi geroasa de iarna unde datorita unor probleme de sanatate ( pe tema carora nu voi insista acum) am ajuns sa stam o perioada de timp.
Sectia de cardiologie.Pacienti in varsta...majoritatea. Intamplarea face ca noi (zic noi pentru eu am fost ca insotitor al ..''bolnavului'' in respectiva circumstanta) sa avem un singur coleg de salon. Si iata ca apare intr-un carucior de transportat pacientul... noul nostru coleg de salon. Doamna doctor cu o fata zambitoare ne spune:
- Dumnealui este domnul F. este un domn tare simpatic. Aveti companie buna.
In sinea mea m-am gandit ca probabil vom dezbate subiecte clasice: lucruri despre vreme , politica, tratamente si medicamente dar ulterior am inteles ca m-am inselat foarte tare.
Domul F era un barbat inalt, peste medie, bine facut, cu barba alba, generoasa, cu ochii albastrii preotejati de o pereche de ochelari, putina cheliuta, cu o fata zambitoare si luminoasa. Imbracat lejer dar ''neconventional'' cum ar zice gura lumii despre un pancient care nu poarta pijamale internat fiind. (adica ce mai.. avea niste pantaloni de trening si un tricou. NU purta pijamalele!!!! - ma distraza foarte tare aceste reguli nescrise care spun ca trebuie sa fi imbracat ca lumea cu bluza -tip camasa acesorizata cu nasturi iar pantalonul sa fiu obligatoriu din acelasi set :)). Domnul F - caruia o sa ii spin Gepetto - aveau undeva la 70 de ani ..poate mai mult. Varsta lui a ramas invaluita in mister dincolo de nenumaratele ore petrecute impreuna intre aceeasi patru pereti. Se vedea de departe ca nu era un batranel tipic
Usor si timid am inceput sa discutam despre motivul pentru care era fiecare internat. Dumnealui era un veteran al spitalelor, operat pe cord deschis de mai multe ori, probleme de circulatie si multe altele pe care nu le mai insir. Ne-a povestit ca printre numeroasele afectiuni, suferise recent un infarct pulmonar cu diverse complicatii fiind internat pentru a doua oara in aceeasi luna. Povestile despre problemele lui de sanatate nu au fost foarte lungi si laborioase. S- a vorbit la inceput si atat.
Domnul Gepetto nu era insistent in dicutii.Nu te naucea cu vaicareli, povesti inutile, de umplutura asa ca sa treaca timpul. Era discret..uneori tacut. Stia cand sa vorbeasca . Stia cand sa intervina. Stia cand sa ne lase pe mine si pe ''pacientul meu'' sa vorbim, sa ne ofere momente de liniste.
Desi avea dureri, tuse si multe medicamente de luat el era mereu vesel. Facea glume pe sema tratamentelor pe care le lua. In timpul in care nu discuta cu noi era foarte activ. Iesea pe coridor, se plimba. Parca il vad acum in fata ochilor cu casca de la telefon intr-o ureche, de nu stiai daca vorbeste singur sau cu cineva. Era un maestru al telefoanelor mobile. Da. Viziona documentare, stend up comedy - la care se distra intr-asa fel de abia ne srtapaneam si noi rasul.Asculta in casca totul. Noi radeam nu pentru ca am fi auzit ceva din ce il distra pe dumnealui ci pentru ca radea cu pofta contagioasa!
Acest om era o enciclopedie. Medic veterinar de profesie, pensionat, am vizualizat imaginar,datorita harului sau de povestitor, rase de caini, de iepuri, hrana de animale, cotete de pui, de bibilici, retete de gatit, instalatii termice, renovari de case , agricultura, tipuri de pom fructiferi si multe multe alte subiecte foarte interesante si captivante .Era un om cu care puteai discuta orice. Niciodata nu l-am auzit plangandu-se, vaitandu-se sau fiind negativist in vreun fel. Era vizitat la 2-3 zile de sotie care ii aducea cele necesare fara sa zaboveasca suplimentar. Era multumit cu ce primea si o indemna mereu sa se duca acasa ca el e bine.
Desi a tercut mai bine de un an de cand am avut ocazia sa il cunsoc .Personalitea dumnealui si a lasat o amprenta asupra mea. Era placut ca om. Imbatranise frumos.Nu era negativist. Era impacat cu sine , cu problemele de sanatate cu varsta pe care o avea., multumit de toate.Mi-as dori mult ca si alti oameni in varsta sa fie atat de impliniti sufleteste.Batraneata e o haina grea dar cred ca purtata cu multa deminate si responsabilitate devine mai placuta..Nu stiu pe pielea mea ce inseamna sa fii batran sau sa ai lipsuri, sa nu ai putere sa mergi la piata, sa fii dependent de medicamente, sa stai la pat. Totusi, traiessc cu speranta in suflet ca se poate ca batranetea sa nu insemne doar povara, gand la moarte, boli si multe multe medicamente.Nu rareori am intalnit batrani care isi pierd vitalitatea, speranta in ziua de maine, dorinta de a trai.Sunt diverse motive socio-economice si chiar si politice care au inrait oamenii si i-au facut sa isi piarda zambetul de pe buze si bucuria de a trai. Vad multi oameni in varsta tristi, nemultumiti..peste tot! La supermarket, la farmacie de multe ori mi-a fost dat sa aud in spatele meu voci nemultumite si deprimate de oameni in varsta furiosi si tristi (uniii probabil pe buna dreptate).Nu blamez, nu condam , nu judec. Stiu ca sunt si cazuri exceptionale si situatii dificile . Dar sunt si persoane negativiste si ursuze care privesc cu dispret spre anii batranetii. Se impovareaza inainte de termen cu ganduri negre si se autocondamna la tristete si la depresie !Nu stiu cum voi fi eu ca si om in varsta. Nu stiu cate zile mi-a dat Dumnezeu! Cred cu tarie ca fiecare din noi putem sa ajutam si sa facem cate ceva pentru cei mai in varsta..pentru parintii, bunicii,vecinii nostrii sau chiar oameni necunoscuti. Ei au nevoie de un gand bun si de o mana intinsa! Dar, in acelasi timp consider ca batranetea este o binecuvantare data de Dumnezeu. E un motiv de bucurie al fiecauria ca i s-a ingaduit a se bucura de o noua zi. Batranetea nu inseamna doar boala si medicamente. Nu inseamna doar depresie sau frica de moarte!
Cred ca Domnul Gepetto cel simpatic (asa cum l-a prezentat doamna doctor) este o dovada a implinirii, a bogatiei sufletesti adunate in zecile de ani din diverse experiente ale vietii. Este o doza de optimism care ma face sa ma gandesc cu bucurie la gandul ca fiecare din noi, cu voia lui Dumnezeu, vom ajuge sa gustam din anii batranetii.
